Pustiu

Acest fan fic nu va avea o continuare....dar daca cineva vrea sa-i faca, n-am nimic impotriva

Patul era rece si tare.

<De ce nu pot dormi?>

In ascunzatoarea cea nou se audea vajaitul vantului ce spulbera zapada din nordul acela indepartat, ceea ce-i dadea un incredibil sentiment de singuratate. Oricat de mult incerca, ii era atat de greu sa isi suprime sentimentele!

Nu intelegea de ce n-avea somn. Avusese o zi groaznica la antrenamente cu Orochimaru. Antrenamentul era dur, antrenament adevarat, asa cum il vazuse pe Itachi facand, nu era nimic asemanator cu viata in echipa lui Kakashi.

Oh….echipa lui Kakashi….

Ii era ciuda pe sensei-ul lui, intr-un fel. Stia atatea, intuise asta, si totusi nu-i invatase prea multe…. Nu tehnici adevarate, ca acestea ale lui Orochimaru….simtea cum il cuprindea betia puterii din nou, se pregatea sa sa cufunde in acest sentiment, dar sunetul vantului nu-l lasa in pace…

Oh, nici gand sa doarma!

Sasuke se scula brusc in picioare si-si sprijini capul in maini.

<Toate emotiile astea trebuie suprimate!>

Ah, si nu reusea! In clipa asta nu reusea!

Un singur gand ii veni in minte. Nu poti ucide emotia decat infruntand-o!

Invatase cu o saptamana in urma jutsul de teleportare. Ce-ar fi sa-l incerce…?

***
Konoha….

Se furisa in satul familiei lui. Familia lui…

<Am incercat atat de mult…>

Se rezema de un copac….

Casa lui era goala. Nu indraznea sa intre in ea. Amintirile erau mereu cu el oricum.

Ce-i mai ramanea?

Padurea, atat de intunecata si de rece…Nu vroia acum decat sa se scufunde in apa intunecoasa a trecutului, cand , deodata, auzi ceva.

Din padure se auzi un zgomot. Ce putea fi?

***
Sakura plangea. Lovea copacul si plangea.

Trebuia sa-si concentreze chakra cat mai bine !

<Mai bine! Mai bine!!!>
<Durerea asta e atat de mare!>

Ceea ce simtea pentru Sasuke nu mai era de mult o obsesie. Simtea pur si simplu ca il iubeste cu o inima matura, ca simpla amintire a glasului sau ii sfasie inima.

Sasuke o urmarea…
Stia atat de bine cat de mult il iubea fata asta…I-o spusese, si ii era atat de recunoscator … ultima oara auzise asta de la mama sa…

Se antrena. Si ea se antrena din greu.

Sakura lovi prea tare si copacul se prabusi. Apoi se prabusi ea insasi jos, plangand.

Sasuke tresari. Emotiile …
Stia ca ii putea reda bucuria fetei, si se apropie din intuneric. Nu conta ca il va vedea. Ei putea sa i se arate. Stia cum o putea face sa uite cu desavarsire ca il vazuse.

Sakura tresari cand auzi pasii in apropierea ei. Il vazu si ramase incremenita.

Nu putea sa creada, era cea mai mare dorinta a ei in clipa aceea, si iata-l ,el, tot ceea ce-si dorise vreodata … Ah, ce era asta , un vis?

Sasuke o urmarea cu privirea. Stia ca nu era rost de cuvinte aici. Sakura se repezi la el imbratisandu-l atat de tare, atat de disperat, incat pentru moment ii taie rasuflarea.
Sasuke o stranse la randul lui in brate.

Sakura nu putea sa gandeasca in acele clipe. Isi spusese ca daca il va revedea vreodata avea sa-l sufoce cu intrebarile, dar acum realiza ca nu putea zice nimic, emotia era prea intensa…Si ciudat, stia ca orice va spune, nu va reusi sa-l aduca inapoi.

Ah, sa-i atinga mana… era atat de dureros…

<Inca te mai iubesc>, ii venea sa strige. Si nu putea scoate nici un sunet… <Tu aici!>

Avea acelasi par negru, atat de frumos …
Ce ciudat! EL era aici si ea nu putea sa se gandeasca decat la parul lui, atat de rebel, la ochii lui, in care se putea regasi infinitul parca…

Sasuke se uita la ea. Fata asta era o minune. Inconjurat de atata ura… ea fusese singura care… care… careia ii pasese.

O lacrima i se prelingea pe obraz Sakurei si ii intalni buzele, iar Sasuke in acelasi moment o saruta,incet, doar atingandu-i usor buzele.. Durerea si iubirea se amestecau in sufletul Sakurei, la fel ca lacrimile cu sarutul.

Momentul acesta era atat de pretios … Si totusi el hotari sa-l rupa. Se uita in ochii ei.

Sharingan! Genjutsu!

Sakura ii aluneca in brate. Nu avea sa isi mai aduca aminte nimic a doua zi.

***

Sasuke privi intinderea de zapada din preajma ascunzatorii. Incepuse sa ninga. Pentru moment era vindecat de emotii. Se uita in zare si-si aduse aminte cateva versuri de demult…

„Ninsoarea ce cade
Ascunde in noapte
…pustiu…”
***********************************